Pentru inginerii constructori de drumuri şi părţile contractante, atât din sectorul public cât şi din cel privat, găsirea unei modalităţi de a echilibra performanţa drumurilor, prin bugetele limitate şi regulile stricte de mediu, este într-o continuă creştere. Tratamentele care îmbunătăţesc performanţele pe termen lung a pavajelor convenţionale, devin din ce în ce mai puţin rentabile. Bugetele alocate pentru drumuri - în special cele pentru întreţinerea drumurilor - par să se micşoreze anual. Regulile de mediu privitoare la controlul sedimentelor de pe acostamentele drumurilor şi a suprafeţelor neasfaltate sunt tot mai exigente. În plus, agregatele obişnuite, că de exemplu pietrişul şi soluri cu granulaţie corespunzătoare pentru îmbunătăţirea calităţii construcţiei drumurilor, devin tot mai puţin accesibile şi sunt mai scumpe.

Tehnologia stabilizării oferă avantaje semnificative pe o arie vastă de aplicaţii
 
Tehnologia stabilizării prezintă o serie de avantaje pentru drumurile rutiere începând cu cele nepavate şi terminând cu cele ce vor avea imbracaminte de orice natură. Abordarea din punt de vedere al stabilizării se face inbunatatind solul existent, solul cu piatră sau griblura, asfaltul degradat şi scarificat cu adaos de material cu plasticitate şi granulaţie corespunzătoare.